Cap de afiş în această nouă abordare au fost şi norişorii de taguri, aşa-numiţii “tag cloud”. În comparaţie cu navigarea convenţională, norişorii de taguri nu sunt neapărat o soluţie convenabilă sau intuitivă pentru vizitatori. Totuşi, dacă sunt folosiţi cu cap, pot da acestora din urmă instantaneu o imagine de ansamblu a site-ului. Studiile arată că, în medie, nu ai mai mult de trei secunde la dispoziţie ca să atragi atenţia unui vizitator, ca atare acest aspect devine foarte important.

În esenţă, norişorii de taguri reprezintă o listă de taguri, clasificate după înţeles, importanţă şi frecvenţa cu care apar în articole. Această clasificare se face cu ajutorul dimensiunilor fontului şi a culorilor (cu cât mai important este un tag, cu atât apare mai impunător). Dar nu oricum. Există de fapt câteva reguli nescrise, de care ar trebui să ţină cont orice maistru Web când decide să insereze un norişor în designul lui.

Tagurile trebuie să aibă relevanţă pentru conţinutul website-ului

Vorbim aici în special de tagurile primare, acelea care vor ieşi cel mai tare în evidenţă. În principiu, pentru a obţine efectul scontat (acela de a oferi instant o imagine clară vizitatorului), etichetele din norişori trebuie să fie adevărate cuvinte-cheie ale website-ului . Fie că asta se face manual, sau că tagurile sunt generate pe baza unor algoritmi, nu este permis să divagăm prea tare de la temă: tagul “comedie” nu are de ce să aibă 25 de pixeli dimensiune pe un site despre tehnologie. De asemenea, sunt de evitat tagurile similare (publicitate/advertiseri; internet/punctro), atunci când acestea etichetează, în mare, exact aceleaşi articole.

Culorile sunt tabu

Două trei-culori maxim, aceasta este regula. Un număr prea mare de culori poate face “tag cloud”-ul prea strident, în sensul rău al cuvântului: un kitsch. Poţi să foloseşti în schimb tonuri din aceeaşi culoare aşa încât să obţii un efect de dispariţie în fundal.

Foloseşte cu încredere gradientele!

Dacă te decizi totuşi să foloseşti culori diferite, o idee ar fi să foloseşti un gradient. Cu alte cuvinte, alegi două culori şi în funcţie de relevanţa tagului (frecvenţa cu care este folosit în articole de exemplu), treci lin de la o culoare la alta. Există câteva inserturi (pluginuri) pentru Wordpress care pot să facă asta automat, de exemplu Configurable Tag Cloud.

Numărul de taguri

Deşi la început, când norişorii au devenit brusc un curent de design, principiul era cât mai multe etichete, situaţia s-a mai schimbat între timp. Din lipsă de spaţiu, nu are rost să inserezi prea multe taguri (numărul se va determina în concret, în funcţie de design), pentru că, de fapt, norişorii nu sunt atât de utili în navigare, cât sunt în identificarea conţinutului site-ului. Aşadar un termen irelevant, scris pe deasupra cu font mic, probabil că nici măcar nu va fi zărit de vizitator. Şi atunci, ce să caute acolo? În schimb, nu e o ideea proastă să creezi o pagină separată care să conţină lista completă de taguri.

Liste vs. norişori

“Norişorul” din denumire şi-a cam pierdut din sens, pentru că “tag cloud”-urile moderne nu mai au neapărat aspectul acela diform de la început. Mulţi designeri folosesc acum, în schimb, liste verticale sau şiruri de taguri, în care dimensiunea fontului sau culoarea (sau amândouă) se schimbă treptat de la un capăt la altul, dispărând aspectul neregulat al norişorului.

Altfel spus, nu mai avem acea diferenţă bruscă mare-mic, deschis-închis, ci o tranziţie suavă de la cea mai populară etichetă până la cea mai puţin populară.

A:hover

Pentru cei neiniţiaţi în CSS, acest cod poate că nu înseamnă neapărat mare lucru, dar acuşica vă explic. În spatele oricărui site se află codul propriu-zis şi foaia de stil. Dacă conţinutul este apanajul editorilor, atunci foaia de stil intră în sarcina designerilor. Cu ajutorul CSS-ului (Cascading Style Sheets, în română, foi de stil în cascadă) se pot face minuni vizuale, şi un link, de exemplu, poate fi configurat să iasă în evidenţă în anumite situaţii.

Exact la asta se referă pseudo-clasa “:hover“, care dă indicaţii cum să arate linkul când ne aflăm cu mausul peste el. Ei bine, felul în care arată linkul atunci trebuie să fie total altfel de felul cum arată în mod normal. Asta deoarece oricum tagurile arată foarte diferit între ele, iar ochiului îi trebuie puţin mai mult ajutor ca de obicei să realizeze unde se află mausul pe ecran. O idee bună este schimbarea culorii fontului, de exemplu de la albastru la roşu, sau eventual sublinierea tagului când mausul se află deasupra lui; poate chiar inserarea unui fundal de altă culoare în spatele respectivului tag. Niciodată nu umbla însă la dimensiunile fontului, pentru că aceasta poate strica tot aspectul norişorului la trecerea cu mausul peste el.

Vrei mai mult?

• Pe Flickr, există un set de poze cu norişori de taguri de toate genurile. Poate găseşti acolo unul care să se potrivească designului tău.
• Galerie de norişori de taguri: exemple de bune practici, un articol scrise de Vitaly Friedman, editor-şef la Smashing Magazine (revistă online dedicată designerilor şi dezvoltatorilor)
• O colecţie de instrumente/site-uri pentru crearea norişorilor de taguri
• Moartea norişorilor de taguri (aşa cum îi ştiam la început), un articol scris de Antonio Lupetti (creatorul comunităţii de web design Woorkup.com)