Deci, limba implicită a controalelor vocale în iPhone e engleză; bineînţeles pentru cei care vor doar să stea din când în când la o şuetă cu iPodul integrat (apropo de comanda “What song is this?“), limba engleză e ok. 

Dar, în situaţiile în care VoiceControl chiar e util, de exemplu atunci când vrei să formezi un număr din agendă, limba engleză se bate cap în cap cu pronunţia noastră. Nici măcar nume uşoare ca Dan sau Tudor nu se pronunţă la fel, dar ce te faci dacă vrei să o suni, să zicem, pe… Zinaida Greceanii? Cum iPhone-ul nu recunoaşte româna, nici măcar moldoveneasca, singura soluţie e să-ţi setezi VoiceControlul în italiană (asta nu va afecta interfaţa, pe care poţi să o laşi în română).

Mai rămâne să ţii minte că italienii nu pronunţă “h”, deci probabil în loc de Horea va trebui să zici Orea.

Iar, pentru rostirea comenzii nici nu trebuie să ştii prea multă italiană. Rosteşti doar “chiama” înainte de nume, în loc să zici “call” (de fapt, poţi să foloseşti chiar românescul “cheamă”, care va fi probabil recunoscut din cauza asemănării). 

Restul comenzilor se găsesc aici (la pagina 40).

De cealaltă parte, funcţia VoiceOver are suport complet pentru limba română. Aşa că dacă nu poţi să te uiţi la ecran (de exemplu dacă eşti la volan), iPhone-ul îţi va citi opţiunile peste care dai cu degetul: util atunci când vrei să formezi un număr de la tastatură, fără să îl iei din agendă.