0

Propaganda comunistă prinde fenomenul web 2.0

10 martie 2011 | niciun comentariu

Deși le taie accesul propriilor cetățeni la Internet, ultimele state totalitare folosesc din plin generația web 2.0 pentru a-și răspândi mesajele.

Coreea de Nord și-a făcut resimțită prezența pe Twitter, iar micuța republică separatistă Transnistria întreține câteva bloguri menite să contracareze „propaganda moldovenească”.

© Belga/AFP/Yonhap
Un soldat sud-coreean privind spre unul nord-coreean în dreptul paralelei 38, care separă cele două Corei.

Uriminzokkir (în traducere „poporul nostru”) – o agenție de știri cu sediul în China, dar despre care se crede că e condusă din Coreea de Nord – a început să emită în rețelele de socializare în 2010. Filmulețe ironizându-i pe liderii vestici au apărut pe YouTube, iar pe Twitter au fost postate duzini de mesaje laudative la adresa lui Kim Jong-il. Dar se știe, păsărelele ciripitoare sunt cam mincinoase.

La scurt timp, sudul democrat a blocat accesul coreenilor la mesajele stânjenitoare, iar imediat după anul nou, conturile în cauză au fost sparte: evident, ultimele mesaje postate de @uriminzok nu reprezintă deloc poziția autorităților comuniste de la Phenian („Haideți să creăm o lume nouă și să-i nimicim pe cei mai mari dușmani ai poporului nostru, Kim Jong-il și fiul său Kim Jong-un”).

Cu toate acestea niciunul dintre cei 11 654 de urmăritori ai contului fantomă nu se află în Coreea de Nord, pentru că lumea acolo nu are acces de nicio culoare la Internet – iar puținii străini care reușesc intra în țară, nu au voie să aducă telefoane mobile sau gadgeturi cu acces la Internet.

Bloguri și organizații fantomă

Revenind în Europa, ultimul conflict înghețat de pe continent face ravagii pe Internet. Primele contacte cu fenomenul web 2.0, transnistrenii le-au legat în 2006, odată cu lansarea unor bloguri de propagandă (gen pridnestrovie.net) sub licența Creative Commons – adică întreg conținutul lor poate fi redistribuit în voie de oricine, ceea ce evident și-au și dorit creatorii acestor situri.

Discuția începe chiar de la denumirea de Transnistria, un nume fără conotații pentru români, dar care în URSS făcea referire la ocupația româno-germană din 1941-1944. De aceea nu rar se întâmplă ca propaganda să vorbească de Pridnestrovie, deși acest termen nu a fost folosit niciodată în română, engleză sau orice altă limbă afară de rusă.

Toate aceste bloguri sunt finanțate de Consiliul internațional pentru instituții democratice și suveranitatea statului, o organizație zisă internațională, dar care în realitate nici nu există.

Așa-zisul „consiliu” a organizat în 2006 o conferință la hotelul Beacon din Washington, unde au fost prezentate concluziile unui raport internațional despre suveranitatea Transnistriei. Pesemne, la conferință au participat demnitari ai Statelor Unite și profesori de la Stanford, Oxford și Harvard.

Bineînțeles, reprezentanții hotelului Beacon nu știu nimic despre o asemenea conferință, iar persoanele menționate în raport au negat orice implicare.

„Un monument al stupidității umane”

Wikipedia, un alt exemplu de web 2.0 a beneficiat din plin de propaganda transnistriană. În 2005, un utilizator localizat în America a stârnit un întreg război de editare după ce a început să adauge pagini scrise cu alfabetul chirilic, creând ceea ce astăzi cunoaștem sub denumirea de Wikipedia moldovenească.

Deși eforturile lui au mers până într-acolo încât să contacteze mai multe instituții din Transnistria prezente pe Internet, nimeni nu s-a arătat interesat să editeze o enciclopedie în alfabetul chirilic pe termen lung, așa că proiectul a fost blocat.

Chiar și astăzi discuția referitoare la Wikipedia moldovenescă rămâne „un monument al stupidității umane”, după cum a afirmat chiar inițiatorul proiectului și cel mai fervent susținător al lui.

4541 vizualizări, 1 dintre care astăzi

Articole similare

Postare comentariu: