0

Despre mascarea conținutului (cloaking) și sculptarea PageRankului

2 august 2010 | niciun comentariu

Nu mai e niciun secret că Google are neajunsurile lui în a calcula relevanța anumitor situri în rezultatele căutării. Până la urmă treaba cu motoarele de căutare nu este o știință exactă, iar proprietarii de websituri au căutat dintotdeauna să-și îmbunătățească performanța în cel mai simplu mod cu putință, chiar și prin metode mai puțin ortodoxe.

Google calculează ordinea în care apar siturile web în paginile de căutare după un algoritm special (PageRank), pe principiul “la mai multe referințe, mai multe șanse să apari în față”. Deși ar fi grozav a putea pune linkuri către situl tău peste tot în Internet, de cele mai multe ori asta înseamnă un efort prea costisitor pentru webmasteri. În schimb, o soluție la îndemână sunt linkurile interne (acele linkuri pe care le pui pe situl tău, către alte pagini din situl tău).

Într-adevăr, odată scăpat de ochiul vigilent al moderatorilor “egoiști” de pe tot felul de forumuri, doar imaginația te mai poate opri în misiunea ta de a-ți îmbunătăți PageRankul. Adevărul e că multă lume ignoră pur și simplu importanța linkurilor interne, crezând că Google indexează siturile cu totul. Nimic mai fals: Google indexează, pe rând, pagini din situri web. Nu cred că greșim prea tare când afirmăm că orice pagină de pe un sit este complet străină de orice altă pagină de pe același sit, cel puțin din punctul de vedere al motoarelor de căutare.

Așadar, știm că linkurile interne de pe un sit își pasează PageRankul între ele și că, inevitabil, o parte din PageRank se evaporă pe calea linkurilor externe. Ei bine, există și câteva metode de „astupare” a acestor găuri negre, iar, până de curând soluția brevetată era eticheta “nofollow” – un soi de ordin de ignorare a linkurilor respective. Cu alte cuvinte, dacă aveam o pagină cu PageRank 10 care conținea zece linkuri, dintre care trei etichetate cu “nofollow”, cele șapte linkuri rămase primeau fiecare câte o șeptime din PageRank (aproximativ 1,43 puncte în cazul nostru). Dar fericirea nu a durat prea mult.

Cum era de așteptat, webmasterii au început să abuzeze de această funcție, în încercarea de a-și păstra PageRankul în ogradă (o tehnică cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de “sculptare a PageRankului”). La rândul lui, Google s-a hotărât să-i penalizeze pe acești “sculptori” de PageRank, riscând altfel să cadă pradă propriilor algoritmi. În iulie 2009, Matt Cutts (specialist la Google) a anunțat că motorul de căutare nu va mai ignora complet linkurile etichetate cu “nofollow”, doar că PageRankul care le-ar fi revenit în mod normal se va disipa. Revenind la exemplul nostru de mai sus, asta înseamnă că cele zece puncte de PageRank se vor împărți oricum la zece, iar fiecare din cele șapte linkuri interne va trebui să se mulțumească cu un singur punct de PageRank (în loc de 1,43). Cât despre cele trei puncte rămase, acestea dispar pur și simplu în neant dacă folosim eticheta “nofollow”.

Bineînțeles inginerii web nu s-au mulțumit cu această surprinzătoare schimbare de macaz. În schimb, au pus la punct noi metode de ascundere a linkurilor externe, iar la momentul actual cea mai eficientă dintre acestea ar fi mascarea linkurilor. Mascarea linkurilor (după engl. “cloaking”) înseamnă practic că prezentăm un conținut sau niște adrese URL boților Google, altfel decât o facem pentru un vizitator obișnuit. Problema e că livrând conținut diferit în funcție de agentul-utilizator, riscăm să fim percepuți prost de către Google și ne-am putea trezi cu eliminarea din index.

PageRankul a murit. Trăiască PageRankul!

Te-am zăpăcit, nu-i așa? Hai atunci să o luăm băbește. Deși se îmbunătățește constant, Google recunoaște că nu poate urmări sau indexa întotdeauna linkurile ascunse în interiorul codului Javascript sau a unui element Flash. Rămași fără “nofollow”, geniile Internetului au speculat această slăbiciune a motoarelor de căutare, și au patentat rapid o nouă metodă de sculptare a PageRankului.

Deși utilizarea JavaScriptului sau a Flash-ului în designul pentru web este în genere o tehnică perfect legitimă, folosirea acestor instrumente cu scopul de a păcăli motoarele de căutare nu este privită cu ochi buni de crawleri. De fapt, simpla incorporare a unui link în JavaScript ori Flash nu este prin sine o practică interzisă.

Suntem încurajați să folosim codul nostru la discreție, atât timp cât nu-i punem pe vizitatori și pe boți în situația de a vedea conținut diferit. Simplul fapt că punem o duzină de linkuri în JavaScript, pe care motoarele de căutare nu le pot citi este fix problema lor. Greșit ar fi, de exemplu, să includem alte linkuri în eticheta <noscript> (eticheta folosită după un JavaScript ca să indice conținutul acestuia pentru boți), ca să inducem motoarele de căutare în eroare. Nu am vrea să facem asta, nu?

La urma urmei, recomandarea oamenilor din spatele motoarelor de căutare este să ne asigurăm că livrăm întotdeauna același conținut vizitatorilor, cât și boților. De exemplu, ar trebui să trecem același text în Javascript, ca în eticheta <noscript>. Dar nimeni nu zice că trebuie să punem o astfel de etichetă.

Concluzia care se trage e că webmasterii sunt suverani când vine vorba de organizarea conținutului propriu. Faptul că unul sau altul își dă interesul să-și facă situl mai performant în căutările pe Internet, nu poate fi de unul singur motiv de penalizare. Cu toate acestea, tehnicile murdare (cum sunt paginile pline ochi cu linkuri, construite special pentru PageRank) sunt o pată neagră în optimizarea SEO și motoarele au rațiunile lor să le elimine. Până la urmă, cu toții ne dorim să găsim ceea ce căutăm, atunci când căutăm.

3048 vizualizări, 2 dintre care astăzi

Articole similare

Postare comentariu: