0

Studiu de caz: Revoluție în #timisoara?

6 decembrie 2009 | 1 comentariu

Săptămâna trecută s-au încins din nou spiritele în Timișoara, lucru ce i-a făcut pe unii să meargă într-atât de departe încât să compare răfuielile politice cu protestele din aprilie de la Chișinău.

Acum au trecut alegerile, lumea s-a mai calmat (sau nu) și putem analiza situația la rece. Pentru început, hai să vedem ce s-a întâmplat în piață:

Ați reținut, lume pestriță, pancarte tipărite în condiții grafice de calitate la imprimerie, multă patimă și câțiva membri de partid.

În primul rând, protestele din primăvară din capitala Republicii Moldova au pornit din fustrarea reală a studenților și liceenilor față de o generație îmbătrânită care votează comuniștii din teama pentru schimbare. O teamă alimentată de mediile de presă cu acoperire națională, care nu s-au reușit desprinde nici până acum de trecutul lor sovietic. Nicidecum nu au pornit la îndemnul politicienilor. #pman pe Twitter era atunci singura sursă liberă de informare în timp real la care aveau acces moldovenii, în condițiile în care Moldtelecom bloca accesul la siturile de știri ale opoziției (Twitter și Odnoklassniki ajunseseră pe primele locuri ca accesări în Internetul moldovenesc la 7 aprilie).

Nu același lucru se poate spune despre canalul #timisoara, care a funcționat mai mult ca un forum cu păreri împărțite în ziua de 1 decembrie, în timp ce televiziunile de știri cu audiență zilnică de câteva milioane bune de români au relatat în direct evenimentele, chiar în detrimentul paradei de 1 decembrie. Din fericire, revoluția s-a desfășurat doar pe Twitter, după cum notează și refresh.ro.

Apoi, în aprilie, la Chișinău, lumea trimitea tweeturi live din Piața Marii Adunări Naționale (de unde și denumirea canalului #pman), ori de acasă din ceea ce primeau de la colegii lor aflați în piață, în încercarea de a contraataca blocada mediilor comuniste. Toți mergeau în piață să se convingă cu ochii lor că așa ceva se întâmplă în sfârșit. La Timișoara am avut în schimb, doar un contramiting electoral, care a degenerat în ruperea unor afișe și câteva scandări anticomuniste răsuflate.

Bineînțeles că Twitter nu a fost de data asta decât un motiv în plus de precipitare pentru presa de la București, care aflată permanent în căutarea senzaționalului, a găsit să compare evenimentele cu cele din Republica Moldova. FAIL!

Dar chiar dacă nu am avut o nouă revoluție lansată pe rețelele sociale, s-a demonstrat încă o dată că ele pot fi o sursă de informare mult mai rapidă decât mediile clasice (din cauza numărului mare de utilizatori ai rețelei Twitter, inclusiv reporterii CNN s-au văzut învinși în săptămâna care a trecut) .

2485 vizualizări, 1 dintre care astăzi

Articole similare

Un comentariu

  1. Costin:

    Multumesc pentru link!

Postare comentariu: