Acum au trecut alegerile, lumea s-a mai calmat (sau nu) şi putem analiza situaţia la rece. Pentru început, hai să vedem ce s-a întâmplat în piaţă:

Aţi reţinut, lume pestriţă, pancarte tipărite în condiţii grafice de calitate la imprimerie, multă patimă şi câţiva membri de partid.

În primul rând, protestele din primăvară din capitala Republicii Moldova au pornit din fustrarea reală a studenţilor şi liceenilor faţă de o generaţie îmbătrânită care votează comuniştii din teama pentru schimbare. O teamă alimentată de mediile de presă cu acoperire naţională, care nu au reuşit nici până acum să se desprindă de trecutul lor sovietic. Nicidecum nu au pornit la îndemnul politicienilor. #pman pe Twitter era atunci singura sursă liberă de informare în timp real la care aveau acces moldovenii, în condiţiile în care Moldtelecom bloca accesul la site-urile de ştiri ale opoziţiei (Twitter şi Odnoklassniki ajunseseră pe primele locuri ca accesări în Internetul moldovenesc la 7 aprilie).

Nu acelaşi lucru se poate spune despre canalul #timisoara, care a funcţionat mai mult ca un forum cu păreri împărţite în ziua de 1 decembrie, în timp ce televiziunile de ştiri cu audienţă zilnică de câteva milioane bune de români au relatat în direct evenimentele, chiar în detrimentul paradei de 1 decembrie. Din fericire, revoluţia s-a desfăşurat doar pe Twitter, după cum notează şi refresh.ro.

Apoi, în aprilie, la Chişinău, lumea trimitea tweeturi live din Piaţa Marii Adunări Naţionale (de unde şi denumirea canalului #pman), ori de acasă din ceea ce primeau de la colegii lor aflaţi în piaţă, în încercarea de a contraataca blocada mediilor comuniste. Toţi mergeau în piaţă să se convingă cu ochii lor că aşa ceva se întâmplă în sfârşit. La Timişoara am avut în schimb, doar un contramiting electoral, care a degenerat în ruperea unor afişe şi câteva scandări anticomuniste răsuflate.

Bineînţeles că Twitter nu a fost de data asta decât un motiv în plus de precipitare pentru presa de la Bucureşti, care aflată permanent în căutarea senzaţionalului, a găsit să compare evenimentele cu cele din Republica Moldova. FAIL!

Dar chiar dacă nu am avut o nouă revoluţie lansată pe reţelele sociale, s-a demonstrat încă o dată că ele pot fi o sursă de informare mult mai rapidă decât mediile clasice (din cauza numărului mare de utilizatori ai reţelei Twitter, inclusiv reporterii CNN s-au văzut învinşi în săptămâna care a trecut) .