0

Mai au licențele necomerciale vreun rost?

22 februarie 2011 | niciun comentariu

Deși foarte altruistă ca idee, licența necomercială este practic inutilizabilă. Mai corect, autorii ar trebui să hotărască clar dacă sunt de acord să le fie reprodusă munca sau dacă își rezervă toate drepturile.

Când cauți imagini ca să ilustrezi un articol, ai la dispoziție mai multe variante: prima dintre ele, și cea mai sigură, e să arunci o privire în fototeca ta proprie. Însă dacă acolo nu se află nimic, Internetul poate veni în sprijinul tău cu o galerie impresionantă de imagini.

Șmecheria e că multe dintre aceste imagini publicate pe Internet sunt protejate de drepturile de autor, chiar dacă la prima vedere nu conțin nicio informație despre licență. Uneori, însă, artistul/autorul se decide să distribuie imaginea liber, ca să poată fi folosită în voie de orice persoană interesată.

Greșit.

Cu excepția domeniului public (atunci când autorul renunță expres la orice fel de drepturi asupra de acea imagine), celelalte imagini au câteva restricții care uneori le pot face de-a dreptul nefolositoare.

Este și cazul licențelor necomerciale (în special Creative Commons BY-NC), care sunt în zilele noastre niște încurcă-lume: practic, îi lași pe alții să copieze sau să distribuie munca ta și să facă orice alte modificări, dar numai și numai în scopuri nelucrative.

Gordon Huff de la CNET comentează: „Pe vremea când făceam programare, se obișnuia oferirea unor programe gratis spre «utilizare necomercială». Ideea de bază era că dacă îi faci pe oameni să folosească aplicația acasă, poate-poate vor vrea să folosească aplicația respectivă și la serviciu – și vor fi tentați să cumpere o licență contracost.”

Totuși apare o diferență majoră: logicialele (softurile) cu sursă deschisă nu fac distincție după cum este folosit programul, în scopuri lucrative sau nu, ci doar dacă e utilizat acasă sau la serviciu. O distincție însă destul de importantă în cazul imaginilor (sau orice alt fel de materiale, până la urmă) etichetate „pentru uz necomercial”.

Așadar unde începe comerțul și până unde se întinde sfera nelucrativă? Poate un blog personal să fie comercial, chiar dacă rar câștigă mai mult de câțiva bănuți pe zi?

Totul e comercial

În zilele noastre mare parte din cele 2000 de articole ale Codului civil au ieșit din uz, fiind tot mai des înlocuite de prevederile Codului comercial; aproape orice act juridic are valoare comercială, iar acest trend este vizibil și pe Internet.

Chiar și organizațiile fără scop lucrativ (fundațiile, institutele, oficiile de plasare) sunt văzute ca întreprinderi comerciale de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru că fie desfășoară anumite activități economice (chiar și vânzarea de căni sau vederi caritabile este o activitate economică), fie activitatea lor este prin natură una comercială (cauza Hofner și Elser).

Un studiu din septembrie 2009, arată că atât creatorii cât și utilizatorii de conținut înțeleg prin „comercial” tot ceea ce aduce bani sau implică o formă sau alta de publicitate online. Caritatea sau utilizarea în scopuri personale sunt activități mai puțin comerciale, dar nu neapărat necomerciale. Puși însă în fața unor scenarii concrete, părerile sunt mult mai împărțite.

În realitate, licențele necomerciale interzic folosirea materialului în situațiile în care primul scop urmărit este profitul, dar nu și în orice situație economică. Cel puțin asta reiese din definițiile ad-hoc date de participanții la studiu:

  • dacă n-am nimic de câștigat, atunci nu e ceva comercial
  • dacă îți permiți plătește pentru material; dacă nu, e bine și așa
  • ceea ce e cu adevărat educațional

Luat ca atare, „non-comercialul” nici nu intră sub incidența drepturilor de autor: legile copyrightului din întreaga lume permit (implicit sau explicit) utilizarea unor opere audiovizuale în cazurile de mai sus.1) Deci ce rost mai au licențele necomerciale?

Concluzia: licențele în cauză nu sunt altceva decât un instrument la îndemâna creatorului de a-și mai afirma încă o dată drepturile de autor.

——
1) v. art. 33 (utilizarea conform bunelor uzanțe) și art. 139 (condiția prejudiciului) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe

2547 vizualizări, 1 dintre care astăzi

Articole similare

Postare comentariu: