0

Cum face lumea față fenomenului Wikileaks?

12 decembrie 2010 | niciun comentariu

Uitați de stenogramele publicate de Hotnews, zilele acestea circulă ceva bun-bun de tot pe Internet. 250 de mii de telegrame sensibile publicate la sfârșitul lui noiembrie pe WikiLeaks au scos la iveală ani de manevre diplomatice jenante pentru Statele Unite și aliații săi.

Șocul că am ajuns într-un moment în care informația poate fi transmisă practic simultan în toate colțurile lumii, toată această pildă cu iz de David versus Goliath, și amarul adevăr surprins în documente… Cu aceste atuuri au sedus Wikileaks și creatorul lui, Julian Assange (foto), o lume întreagă.

România, o țară sălbatică

Comisarul Chriss Patten, de exemplu, descria România într-o telegramă din 2004 ca o țară sălbatică, care urma să adere la UE numai datorită la niște trocuri politice mai ample, împreună cu alte țări din blocul estic.

“Uniunea Europeană nu va fi niciodată o putere reală, din simplul motiv că mereu se găsește cineva care este prea prudent și care cere o abordare mai «sensibilă»”, explica Patten în telegrama publicată pe WikiLeaks.

Corupție la cel mai înalt nivel în Moldova

O altă telegramă, scrisă de ambasadorul SUA în Moldova, scoate la iveală jocurile pentru putere de la Chișinău, după alegerile din vara trecută.

În 2009, comuniștii nu mai puteau face singuri guvernul, drept urmare președintele Vladimir Voronin i-a propus “fiului rătăcitor” Marian Lupu (fost comunist, acum liderul Partidului Democrat, de opoziție) o șpagă de 10 milioane de dolari pentru a forma majoritatea. De cealaltă parte, Lupu îi oferea imunitate lui Voronin și familiei sale, în schimbul voturilor de care avea el nevoie pentru a deveni președinte (în Moldova, președintele este ales de parlament, iar lui Marian Lupu îi trebuiau 8 voturi de la comuniști pentru a fi ales).

© Christer Lindh
Clădirea Pionen din Stockholm. Acest buncăr nuclear unde sunt găzduite serverele WikiLeaks seamănă mai degrabă cu ascunzătoarea lui Batman decât cu o companie de hosting.

Cine, ce, cum… Wikileaks?

Un hacker în primele sale zile, Julian Assange a trecut în ultimii zece ani prin șase universități de prestigiu din Australia, până să ajungă în 2006 să fondeze WikiLeaks, o colecție de documente din surse anonime.

În mare măsură ca la Wikipedia, la început lumea trimitea materiale secrete în voie, care puteau fi citite instant de mii de oameni din întreaga lume. Mai târziu, când au început să apară dosare tot mai groase, administratorii au creat un consiliu de editori, care verifică fiecare document și fiecare sursă în parte.

Astăzi, Assange joacă rolul terminatorului, dar activiști din lumea întreagă se întreabă dacă, nu cumva, totul este doar o mare minciună servită pe post de adevăr. Totuși, așa cum a arătat și Wikipedia în trecut, aceste proiecte în stil “wiki” rar sunt mai puțin precise decât sursele clasice de informare.

Între timp, WikiLeaks se confruntă cu bombardamente informatice, cenzură, amenințări și arestări și rămâne încă în picioare doar datorită presei/organizațiilor nonguvernamentale, care sponsorizează activitățile “megadelatorilor”.

Cunoașterea e putere. Vă simțiți mai puternici? Comentați mai jos…

3279 vizualizări, 3 dintre care astăzi

Articole similare

Postare comentariu: