Zilele acestea dezbaterea s-a reaprins, după ce Google a anunţat că refuză să mai colaboreze cu autorităţile chineze pentru a-şi pune conţinutul în acord cu legislaţia strictă din statul asiatic. Colac peste pupăză, luni, autorităţile moldovene au blocat reţeaua socială Faces.md/Neogen Moldova preţ de jumătate de zi (din cauza unui filmuleţ pornografic publicat de un utilizator), fără să dea timp administratorilor să reacţioneze la acuzaţii. Răfuială de orgolii sau nu (au apărut zvonuri că totul a plecat de la nişte foşti angajaţi, plecaţi cu scandal de la Neogen Moldova), mai marii Internetului moldovenesc au comentat că decizia MoldData—registrarul de domenii .md—este un abuz (Călin Fusu, Tudor Darie).

Nici ANCOM—autoritatea naţională română în comunicaţii—nu este străină de astfel de acţiuni “icognito”. În România, avem o lege strictă cu privire la conţinutul pornografic în “.ro” (legea nr. 196/2003), care a fost motiv suficient pentru blocarea site-ului web 220.ro în decembrie 2008. Numai că 220.ro este un site care îşi primeşte conţinutul de la utilizatori, din aceeaşi categorie cu YouTube sau Trilulilu, şi nu unul pornografic.

Iar asta nu e nimic pe lângă ceea ce se întâmplă în Turcia, o societate pe care o considerăm în general liberă, dar unde completele de judecată blochează regulat întregi site-uri ca YouTube sau Blogger, pentru un filmuleţ ori o postare nepotrivită scrisă de un utilizator.

În spatele cenzurii se află de multe ori intenţii bune—de a proteja copiii de conţinut neadecvat, dar câteodată ea reprezintă încercarea unui regim autoritar de a controla accesul oamenilor la informaţie. Dacă alegem să fim ingoranţi, putem spune că autorităţile din fiecare ţară doar încearcă să pună conţinutul şi webmasterii neascultători în acord cu legislaţia internă. Numai că Internetul s-a născut liber, iar aceste tentative de a-l reglementa la fel ca mediile clasice nu prea au sorţi de izbândă.

Şi atunci, ne întrebăm, cât de departe se poate merge cu cenzura? Cât de mult are voie statul să intervină în acest proces şi cât de liber este până la urmă utilizatorul? Unde ar trebui să se oprească controlul statului şi să intervină controlul parental?

Spune-ne părerea ta folosind formularul de comentarii de mai jos!