0

5 motive pentru care Apple ar trebui să adere la internaționala comunistă

24 noiembrie 2010 | niciun comentariu

De acord, posterele de propagandă s-au mai rafinat.

De peste un deceniu, Apple înseamnă în conștiința colectivă o companie modernă și progresistă. Dar ce se ascunde în realitate în spate de aceste gadgeturi anvargardiste pe care toată lumea vrea pune mâna?

Propaganda

Chiar dacă realismul socialist a ieșit de mult din modă, agitația e cea mai puternică unealtă pe care o are Apple în dotare pentru a-și vinde produsele.

În romanul ideologic “Lupta mea” (1925) micuțul întreprinzător austriac Adolph Hitler arăta că oamenii sunt în stare să creadă și cea mai mare minciună, dacă le este repetată la infinit.

Nu degeaba, la Apple totul este incredibil, uimitor, grozav, colorat, extraordinar, formidabil și… pur și simplu funcționează. Atât de puternic este acest mesaj, încât astăzi avem mii de entuziaști în întreaga lume, gata să formeze cozi de câteva zile în așteptarea unui nou iPhone sau poate a unui MacBook Air. Și și dacă n-ar fi, ar avea grijă Apple să mituiască câțiva.

Un curs de schimb convenabil

Una dintre cele mai vizibile trăsături ale socialismului era/este moneda neconvertibilă. Economiile comuniste slăbite își mențineau valutele la niveluri supraevaluate, așa încât nici cel mai sinucigaș negustor străin nu s-ar fi încumetat să dea la schimb dolari pentru niște bilete fără valoare.

Revenind la oile noastre, să zicem că un dolar valorează 3 lei românești. Atunci 999 de dolari fac 2999 de lei. Inexplicabil, același Macbook care costă 999 de dolari peste ocean, se vinde în România cu 4775 de lei (cu peste 17 milioane de lei vechi în plus).

Liderul suprem, iubit conducător

Dânsul, doamnelor și domnilor, este Steve Jobs. Acest guru care stă în spatele companiei Apple (sau în față, de cele mai multe ori) nu a fost întotdeauna privit cu ochi buni de către conducere. Într-adevăr, deși pentru lumea aniilor ’80 era doar directorul carismatic de la Apple, angajații din acea perioadă îl descriau ca fiind instabil și temperamental.

La fel ca alți dictatori comuniști, Jobs a fost renegat de proprii săi oameni în 1985, când a fost nevoit să părăsească fotoliul confortabil din Cupertino.

După zece ani de frământări, Steve Jobs s-a întors la cârma “mărului” în urma unei “lovituri de stat” (cum altfel?), debarasându-se de fostul director executiv Gil Amelio. Ce a urmat, este probabil cel mai bun exemplu de cult al personalității de la Chuck Norris încoace, atât de bun încât astăzi Steve Jobs reprezintă mai degrabă un brand decât o persoană fizică.

Un sistem închis

În 2007, Apple a creat un sistem de operare închis (iOS), pe care să-l poată controla la cheremul lor, lăsând puține portițe de scăpare dezvoltatorilor (cea mai populară dintre ele este jailbreakul). Cota mică de piață i-a permis companiei să evite legislația antitrust (spre deosebire de gigantul Microsoft) și să demobilizeze eforturile rivalilor de la Google sau Adobe de a investi în iPhone.

Pretenția că Flashul este răspunzător pentru peste jumătate din defecțiunile sistemului de operare Macintosh poate fi pe deplin justificată, dar cine sunt indivizii ăștia să ne spună nouă ce putem și ce nu putem face cu un produs pentru care plătim sute sau chiar mii de lei?

Mai grav este că flagelul se extinde și ar putea lovi în curând și sistemul de operare pentru desktop, Mac OS X. De altfel, cei de la Apple ne-au anunțat deja că următoarea versiune de Mac OS X, Lion, nu va veni cu Flash preinstalat.

Libertatea de exprimare

La urma urmei, nu sunt apelurile întrerupte cel mai bun exemplu de îngrădire a libertății de exprimare? ;)

  • Dacă ți-a plăcut acest articol poți descărca unul dintre fundalele speciale de iPhone, pe care le-am pregătit: “Steve te urmărește” și “Steve te aude” (← apasă pentru descărcare).
4067 vizualizări, 2 dintre care astăzi

Articole similare

Postare comentariu: